PEDEAPSA CU MOARTEA - PRO SAU CONTRA

In urma cu doua zile mi-a picat in mana o carte scrisa de ALBERT CAMUS si ARTHUR KOESTLER intitulata “Reflectii asupra pedepsei cu moartea”.
Sincer, sunt totalmente impotriva acestei pedepse. Omul a fost creat de Dumnezeu si doar Dumnezeu hotaraste cand inceteaza viata pamanteasca a omului. Asa incat…spre exemplu ma tot intreb: daca un sinucigas este vazut ca un om las, daca un criminal este vazut ca un om extrem de periculos, cum erau catalogati sau cum sunt catalogati – pentru ca in unele state din America aceasta pedeapsa nu a fost abolita – judecatorii care hotarau sau inca hotarasc aceasta pedeapsa, in conditiile in care uneori, dupa ce oamenii erau deja omorati, se constata ca nu erau vinovati pentru fapta pentru care fusesera condamnati?
Ca o curiozitate - la inceptul secolului al XIX-lea, in Anglia legea penala purta numele de “Codul sangeros”. Codul era unic in lume prin aceea ca prevedea pedeapsa cu moartea pentru aproximativ 220 sau 230 de delicate si infractiuni, precum furtul napilor, asocierea cu tiganii (?!), stricaciunilor cauzate pestilor din iazuri, trimiterea scrisorilor de amenintare si multe altele. Daca aceasta lege penala ar fi existat astazi in Romania, cati oare ar fi fost omorati? La noi, pedeapsa cu moartea a fost abolita in 1989, iar in Franta in 1981, spre exemplu.
Iata un fragment din carte care m-a cutremurat si care imi da dreptate in sustinerea punctului meu de vedere legat de aceasta problema, nu numai prin prisma invataturii crestine: “Cu putin timp inaintea razboiului din 1914, in Alger a fost condamnat la moarte un asasin care comisese o crima absolut revoltatoare (macelarise o familie, cu copii cu tot)….Cazul a produs un puternic rasunet. Pararea generala a fost ca decapitarea era o pedeapsa prea blanda pentru un asemenea monstru. Dupa cum mi s-a spus, aceasta a fost si parerea tatalui meu, pe care il indignase mai ales asasinarea copiilor. Pentru prima data in viata, tata a vrut sa asiste la executie. S-a trezit in toiul noptii pentru a ajunge la celalalt capat al orasului, impreuna cu o mare multime, la locul supliciului. N-a spus nimanui nimic despre ce a vazut in acea dimineata. Mama mea a povestit doar ca a intrat in casa ca o furtuna, cu chipul ravasit, a refuzat sa vorbeasca, s-a intins o clipa pe pat si brusc, a inceput sa vomite….In loc sa se gandeasca la copiii macelariti, nu se mai putea gandi decat la acel trup agitat, azvarlit pe o scandura pentru a i se reteza capul….rezulta evident ca nu este mai putin revoltatoare aceasta moarte decat crima, iar noul asasinat nu numai ca nu sterge jignirea adusa societatii, dar o mai pangareste inca o data”.

DANA NALBARU

http://dananalbaru.apropo.ro/
Anii adolescentei mele au fost marcati de cantecele Danei. Era nu numai o voce extrem de draga mie, dar Dana era si o prezenta extrem de agreabila. A ramas si acum...cand e o femeie implinita. Are alaturi un sot minunat si o minunatie de fata...pe Sofia (Intelepciune). Are un nou album, care din pacate nu se bucura de mediatizarea de care multe non-valori din muzica romaneasca o au. Albumul se numeste PARFUM, iar pe blogul Danei sunt toate melodiile, dar si povestea aparitiei fiecarei melodii.
O mare voce si o fiinta de mare valoare....pe care insa noi romanii, din pacate o ignoram....sau aproape o ignoram, asa cum facem de obicei cu oamenii de valoare ai tarii asteia...

MEDITATIE

O zi normala si un autobuz, firesc plin de calatori. Fiecare cu grijile si problemele lui, griji si probleme pe care le puteam citi pe fetele oamenilor. La un moment dat, intr-o statie urca o femeie cu un copil in brate. Copilul incepe sa gangure si sa planga atragand atentia tututror calatorilor. Mama si copilul ei au schimbat sensul acelei calatorii abatand gandurile si grijile oamenilor prin prezenta lor. Acum 2010 ani o alta Mama si un alt Prunc au schimbat cursul istoriei si al existentei noastre: Fecioara Maria si Pruncul Iisus. Suntem in 2010 si crestini si pagani, oameni de oriunde pentru ca acum 2010 ani s-a nascut Pruncul Sfant. Numaram curgerea timpului din clipa in care Iisus s-a nascut in pestera saracacioasa din Betleem; multi probabil nu stiu asta, dar stiu ca se afla in 2010...

Iisus n-a avut servitori, si totusi I se spune Stapan.
N-a avut diploma, si totusi I se spune Invatator.
N-a avut medicamente, si totusi I se spune Vindecator.
N-a avut armata, si totusi se temeau de EL.
N-a castigat niciun razboi, si totusi a cucerit lumea.
N-a comis nicio crima, si totusi l-au rastignit.
A fost inmormantat, si totusi traieste si azi.

INVIDIA

Invidia (ANDREI CORNEA)
(Revista 22)

Intr-o zi, vecinul nostru de bloc si-a luat un aparat de aer conditionat. Era un zaduf ingrozitor, dar noi n-aveam aparat de aer conditionat si nici bani ca sa ne cumparam unul. Sufeream de caldura si de invidie. Aveam insa o biblioteca. Ne-am uitat in ea si am scos cugetarile lui Seneca. Am citit de acolo o pagina-doua despre bine si sensul vietii si, desi cald tot ne era, nu l-am mai invidiat pe vecin.
Ceva mai tarziu, vecinul si-a deschis un butic si a inceput sa umble imbracat la costum la patru ace. Noi - tot cu blugi.
Nu-i nimic - ne-am zis linistiti, citind un capitol din Etica lui Spinoza. Apoi vecinul a aparut deodata intr-un M egane argintiu. Noi n-aveam nici bicicleta, dar l-am dispretuit citind din Phaidon al lui Platon. Mai tarziu, vecinul a schimbat Meganul pe Mertan. Nu ne-a pasat, caci si noi il schimbaseram deja pe Platon cu Aristotel. Si-a luat si un 4x4, cel mai mare de pe strada. Noi l-am luat pe Marcus Aurelius, care ne-a facut sa zambim impacati.
A mai trecut o vreme si vecinul si-a luat nevasta noua: blonda, frumoasa, tanara. Noi - tot cu cea veche, dar am luat Evanghelia dupa Ioan. Vecinul si-a imbracat soata cu o garderoba intreaga si cu blanuri, basca bijuteriile. Noi ne-am imbracat spiritul citind din Eclesiast. In fine, vecinul s-a mutat intr-o vila la sosea cu gard mare, bodigarzi si piscina. Am rezistat si de data
aceasta eroic citind Richard III. A urmat o a doua vila - la munte. Dupa ce am vazut-o, ne-am consolat cu Macbeth. O a treia - la mare: am recurs la Invierea lui Tolstoi, al carei efect l-am consolidat cu Ghilgames, Ghandi si Declaratia de iubire a lui Gabriel Liiceanu. Ne-am simtit cu mult mai bine.
L-au dat la televizor la o emisiune foarte populara. Ne-am stapanit emotia cu o portie de Caragiale. L-au dat a doua oara cu mare succes: am fi suferit daca nu ne-ar fi ajutat Ananda Coomarasvamy, Cartea lui Iov si Cazul Wagner al lui Nietzsche.
Asa a trecut ceva mai mult timp... Vecinul isi lua case, masini, iahturi, gagici. Noi raspundeam cu Balzac, Thomas Mann, Hegel, Berdiaev. Lupta era stransa, dar echilibrata. In sfarsit, intr-o zi l-au aratat cu catuse la maini, umflat de PNA. Am rasfoit atunci fericiti Apocalipsul. Dar peste vreo doua saptamani, vecinul nostru era eliberat si chiar si-a anuntat
candidatura pe listele unui partid majoritar.
Scarbiti, ne-am uitat in biblioteca. N-am mai vazut nimic. Ne-am uitat pentru a doua oara. Nu ne-a venit sa credem. Pentru a treia oara ne-am uitat cu atentie. Acelasi rezultat: citiseram toate cartile.
Si atunci ne-a cuprins invidia...

Despre omul frumos

Intr-o conferinta sustinuta la Buzau, Dan Puric a reprodus o povestioara a regretatului Toma Caragiu, plina de intelesuri, care mi-a placut enorm: "Intr-un oras, era un vanzator foarte credincios si un primar foarte suspicios. Te duceai la vanzator si-i ziceai: Buna ziua, malai aveti? si el raspundea: Multumita lui Dumnezeu, avem. A doua zi, la fel - Buna ziua, orez, aveti?; Multumita lui Dumnezeu, avem - si tot asa pana cand, suparat, primarul l-a certat: Ce tot zici, datorita lui Dumnezeu? Cat sunt eu primar, raspund de aprovizionare. Si vine unul, la un moment dat, si intreaba: Faina aveti, iar raspunsul a venit prompt: Multumita primarului, nu avem"...

SUNTEM IN CRIZA....

Suntem in criza....stim cu totii asta: auzim vorbindu-se in mass-media, pe strada, in magazin, in mijloacele de trasport in comun....oriunde. Relevant nu e acest adevar care ne inconjoara...ci ca unii tot bogati sunt, iar altii tot saraci au ramas.Si as spune nici asta nu e relevant, dar unii nu fac nimic si se imbogatesc "prin diverse mijloace", iar altii nu fac nimic, nici nu le place sa faca, dar se plang ca sunt in criza. Oricum nu trebuia sa vina criza financiara mondiala ca sa constatam ca noi, romanii suntem intr-o continua criza:financiara, dar mai ales morala. E greu de spus cat va dura sau daca se va termina candva. M-a cutremurat insa un paragraf din "A esuat modernismul?" a lui Suzi Gablik: "Din acea dimineata senina cu ucideri in masa si prabusiri de cladiri in care teroristii Al Qaeda au izbit turnurile gemene ale World Trade Center cu doua avioane de pasageri avem o idee despre sfarsitul unei epoci: a arogantei, a multumirii de sine, a inflatiei si a indiferentei fata de comunitatea mondiala. Avem o noua cunoastere a mortii, speciala, si un sentiment de vulnerabilitate, datorita faptului ca lumea pare sa mearga pe un drum intunecat"...